Paul Blaj

 

Succinte date bibliografice – paul blaj

Debut (în perioada studenţească): în România literară nr. 31/1997

Publicat în reviste ca: România literară nr. 45/1998, Facla Literară, Eminescu

nr.3/2000 Dunărea de Jos, Antares, Plumb, Ateneu, Spaţii culturale, Litere, Boema etc. şi prezent în revistele locale (Anuntzul Tecucean, Kairos etc.)

redactor în perioada 1999- 2000 la Facla Literară, redactor

la revista studenţească Trepte în perioada studenţească şi membru fondator în

colectivul redacţional al revistei Tecuciul Literar-Artistic

Volume publicate:

Muream Vorbelor (versuri) Editura Napoca Star, Cluj, 2001

Numen. Gestul Drumului (poezii), Editura Napoca Star, Cluj, 2001

Monedele Tristhaliei (versuri), Editura Napoca Star, Cluj, 2002

Valsul Vocalei (versuri), cu o prefaţă de Paul Sân-Petru, Editura Napoca Star,

Cluj, 2005

Graiul cu accent de mort (versuri), Editura Napoca Star, Cluj, 2007

Aristocraţia foielii (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2008

Poetul miazănoapte (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2010

Mănuşi pe nisip (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2010 (decembrie)

Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău,

pentru volumul Mănuși pe nisip, 2011

Poeme înnorate (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2011

Prezent în antologiile : Prinos, cuvânt înainte de Mihai Blejeru, Editura Teodora,
Tecuci, 2003
Scutură-ne Toamnă(antologie underground) prefaţată de Dionisie Duma,
Editura Napoca Star, Cluj, 2005
şi în Pântecele Chitului (publicistică I) de Petrică Birău (cu o prefaţă de Valeriu
Bârgău), Editura CĂLĂUZA, Deva, 2002
în Almanahul Revistei „Dunărea de Jos”,2007
în „Ateneul Scriitorilor” editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2008
în „Nasc şi la Tecuci Oameni” mic dicţionar enciclopedic de Vasile Ghica,
editura PIM,Iaşi,2008,
precum şi în „Valori spirituale tecucene” dicţionar enciclopedic alcătuit de
Traian Nicola, apărut la editura Grapho Press, Tecuci, 2008
(P)referinţe critice: Constanţa Buzea, Constantin Abăluţă, Mirela
Roznoveanu, Paul Sân-Petru, A. G. Secară, Ionel Necula, Petrică Birău,
Vasile Sevastre Ghican, Letiţia Buruiană, Violeta Savu, Valeria Manta
Tăicuţu, Cristina Ștefan, Andrei Velea, Adrian Blănaru, Cezarina Adamescu, Valeriu Sofronie, Dionisie Duma, Nicolae
Chiscop, Ramona Iancu, Adrian Grauenfels etc.
Semnalat în presa tecuceană entuziast de Vasile Sevastre Ghican şi Nicolae
Chiscop şi în cea ardeleană de Petrică Birău

Autor cu drepturi depline pe site-urile literare www.hermeneia.com,

www.poezie.ro şi reţeaua literară

Membru U.S.R din iunie 2006

i-am pus numele studenție

burnița mărunt a bucurești beat și tânăr
străzile reci ne umflau venele
am găsit o sticlă verde goală de un litru
am spart-o de un zid

afișe rupte pe jumătate reclame ciobite
mașini lente pietoni rari zebre decolorate
noi săraci cumplit de săraci și flămânzi
la 6 am înspre campus

dan era optimist am mâncat aripioare
cartofi prăjiți din banii lui de cazare sau
de cantină nu rețin eram atât de vii încât
ne târâiam bucuriile

apoi te-am văzut
udă ciufulită murdară frumoasă
te-am lăsat să scobești în trupul meu
vizuina
dâmbovița curgea la fel de poluată
ca lacrimile tale

de când facem primii pași în mici forme concave



psalm

nu mă depăși cu mânia doamne și nu mă păstra
stins în societate
sunt o casă smulsă de taifun o furnică zdrobită
sub pantof
fără domnul meu

insist
pentru că mă dor genunchii dacă plouă
învelește-mă cu noroi
scuipă în el și pentru mine
tu duioșia mea
cutia metronomului meu purpuriu

ce frumos pășești peste pietre ca o vreme
care bate mereu în prezent
și se deschide odată cu tainele geneticii

mereu mi te imaginez ca pe un echilibru
între depărtare și apropiere
între apă gheață sau abur așa e domnul meu

pune tu spațiu între faptele mele mângâie-mi
umărul pe care te port
împăratul meu hai să ieșim în Central Park
ca să răsfoim o revistă

iconography

uită-te la mine și spune-mi încet dacă mai vezi ceva
din durerea mea vei face miere și o vei păstra la rece
toate se întorc pentru noi cumva gentil
de parcă un domn te-ar săruta de față cu mine și
mi-ar admira agonia
poate că aș ezita să mai merg pe acea stradă
dar sigur tu mi-ai aminti că exist
fiecare din noi purtăm o rană adânc înăuntru
spunea cineva senzual
poate că durerea mea e doar un șuvoi de milă
care de la distanță te asurzește
dar vino să mergem așa cum suntem acum
cu hainele de prin casă afară
ne vom plimba prin parc ca doi nebuni
și te voi strânge lângă mine până când
carnea ni se va zdrobi de libertate și ura ne va înghiți
ca un băiat de la țară un codru de pâine

***

mă uitam astăzi să văd dacă e lună plină
ca și cum m-aș uita după un tren
pe care trebuie să îl iau
oarecum liniștit și fără griji
m-am gândit să mă bărbieresc ceva trebuie să fie adevărat
corul pe care îl aud sau sticla ciobită
poate secretara sexy care îmi culege textele
sau numai acest moment
în care mă blestem stând picior peste picior
aș intra într-un fluier pentru tine
toate au un echilibru nevăzut chiar și pierderile

îngeri sub cărămizi

psalm

tu vii ca ninsoarea domnul meu și asta poate fi probat
totul în jurul tău este liniștit
ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere
ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume
îmi promiți că voi merge adesea pe drumurile tale
dar nimic nu se întâmplă
vorbești ca o rană deschisă
undeva mă voi opri să odihnesc aceste morfeme
dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ
pământul acesta negru cu pielea de mulatră
sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi
îmi întinzi iar mâna plină de sânge
dacă aș putea să mă ridic până la ondularea umerilor
poate totul este o cană cu apă vărsată în vreme de secetă

apoi din depărtare îmi apare iubita cu o rochie mov
ea nu e conștientă și cântă și dănțuie
eu încă sunt căzut și îi vorbesc gros poate mă voi elibera
observăm cât de mult zinc avem în noi
parcă aș arunca un blestem asupra orașului cerându-i
să dureze spune poetul
dar poetul ascultă indicatoarele de circulație
vede zebrele și se gândește la un delfin nedresat încă

sunt jos domnul meu trupele tale de îngeri bat pasul pe loc
cum bat tobele ritmul galerelor
mă chemi pe nume străine
am să las chemarea ta să intre adânc în ficatul meu
dintr-o țară va veni o lupoaică și va mușca în fiecare zi
din el de parcă eu aș fi adus focul din rugul aprins
păsărilor

mă plimb printr-un parc îngrozit de iarnă
acest început mă bine-dispune de fapt este o zi ștearsă
o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc
tu apari încet pe hainele mele prin buzunare zici da
zici nu
zici hai
zici fără să mă doară
totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață
îmi amintești de ziua în care mergeam năruit la cristi
suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori

2012, Tecuci