DATE BIOGRAFICE
Sunt Maria
Richi Ștefănescu, născută la 8 septembrie 1948, în comuna Făgețelu, satul
Plapcea, fost Păcala, jud. Olt, România. Am făcut școala primară în sat,
gimnaziul la o distanță de 3 km, într-o altă comună Chilia, astăzi tot com
Făgețelu, scoala fiind așezată pe valea râului Vedea. Liceul teoretic l-am făcut
la 12 km de casă, în raiomul Vedea. Am urmat, apoi, Facultatea de Fizică la
Universitatea București și am devenit profesor. Am fost profesor la Liceul de
Construcții din Slobozia, Ialomița, un număr de 37 de ani. În prezent sunt
pensionară. Am publicat în multiple cenacluri literare, am participat la cinci
analogii, deja publicate. Din creația mea câteva poezii au văzut tiparul în
antologii, îndemnată de colegii poeți, cărăra le-a plăcut și au apreciat poezia
mea. Multe nu au văzut lumina tiparului dar este timp… Iată câteva din
titlurile antologiilor:
1. Zborul frunzelor în
ceruri, Editura Editgraph-Buzău ;
2. Surâsuri înlăcrimate, Editura Vital
Prevent Edit;
3. Speranța în versuri, Editura
Editgrph-Buzău;
4. Gânduri dintre anotimpuri, Editura
Hoffman;
5. Fel de fel de stihuri,
Editura Hoffman.
Voi prezenta
o parte a creației cu vorbele pe care le spunea prof. dr. Rădulescu Mihaela în
antologia Zborul frunzelor în ceruri:
,,Creația sa este o proiecție nostalgică a zbuciumului interior, e o confesiune
lirică de o intensitate aparte. Poeta nu se abandonează neantului, ea renaște
asemenea păsării Pheonix, din propria ardere.
Poemele sale
sunt emblematice în ceea ce privește un spirit inzestrat cu putere și credință.”
Am un număr
de peste 400 de poezii în așteptare. Nu au fost date la tipar. Acum lucrez la o
autobiografie care se vrea altceva, mai degrabă, ținând cont de plimbările prin
diverse țări din Europa și din Asia, un
jurnal poetic al acestor călătorii, de la Marea Neagră la Marea Nordului, de la
Marea Mediterană la Marea Baltică, de la Marea Egee la Oceanul Atlantic.
Ecou pe cornul Lunii
Apusul să-l aștepți în zori sau chiar în noapte
Pe boltă-n miez de noapte e răsăritul lumii
În gânduri o tăcere, iar în tăcere șoapte
În noapte să auzi ecou pe cornul Lunii.
Pe gânduri scriu cu gheață, în lumea de tăceri
De cornul rece-al Lunii, stelele iau aminte
Pe creste bată vânturi, zăpezi în adieri
O lume regăsesc în gheața de cuvinte.
Din ochii plânși oceane din lacrimă să strângi
În maluri când bat valuri, doruri în ele frâng
La marginile zării steluțe-n dor să ningi
Căci în copilărie am învățat să plâng.
2016-11-07
Ploia
Noaptea în mine-a
pătruns
Vântul prin gânduri de om
Toți norii noaptea au plâns
Le auzeam plânsul în somn.
Înscris pe-o geană-am găsit
O frunză prin ploaia pustie
În ochi o rană să închid
Să-i leagăn iubirea prin vie.
Pe-o frunză ploaia a scris
C-o sărută vântul nebunul,
Prin lacrimi ploaia mi-a zis
Că-i fură lacrimi cu pumnul.
Să-i mângâi durerea de pot
Vorbind cu vântul în șoapte
Din inimă durerea să-i scot
În noapte s-o apăr de moarte.
2016-11-08
Visul se amână…
Când brațele mele țin spini
În pocale mai curge veninul
Prin inimă ascunse sunt vini
Tăcerea le-aude suspinul.
Prin gânduri o zarea trecând
Sub geană o lacrimă blândă
S-audă ochii mei fredonând
Stau zorii cu Luna la pândă.
Se stinge iubirea sub geană
Pe rază un gând cu-amăgiri
Dragostea azi se destramă
Doar focul mai arde-n priviri.
Pe norii cu gândul plângând
Amintirea în cuvinte rămână
În uitare e-un suflet flămând
Iar
visul pe mâine se-amână.
2016-11-10
Scrutând de dor depărtarea
Când parfumul din flori cântă vieții o simfonie
În lumină pe cer stele prin ardere șoptesc
Speranța din verdele frunzei te îmbie
Sub argintul Lunii iubesc.
Noaptea când iubirea e-n zbor pe aripi divine
De tine sunt scrise-n cărți, poezii și povești
Prin gânduri aleargă, o speranță de bine
E viața frumoasă, dacă știi s-o trăiești.
În zbor lin cocorii din toamna cu zarea senină
Peste mări agitate așteptând înserarea
Cu gândul curat în zbor se închină
Scrutând de dor depărtarea.
2016-11-13
Izvorul din piatră
Cad frunzele-n vânt prin vârtejuri
fac roată
În lacrima lor sclipesc stele din
paradis
Când vâltoarea pe drumuri le poartă
În noapte, iubirea-i de vis.
Albatroșii în zbor trec peste munții
cu dor
Se lasă noaptea mult prea devreme
Cade roua în zori din lacrima lor
Iubirea, cu cântec să cheme.
Din vise când zboară gândul, mai sus
să te uiți
Ridică-ți ochii să vezi cerul plin
de safire
Pianul toamnei cântă, tu să-l
asculți
Prin cântec ți-aduce iubire.
Toamna ascunde tăcerea în gânduri de
frunze
Pe unde un cântec îți poartă trăirea
Când toamna-i aleasă de muze
Izvorul din piatră-i iubirea.
2016-11-17
Pentru tine
Dimineți la izvoare ciutele vin să se-adape
Stânca vieții bate rece la margi de ape
Pentru tine lumina din creste coboară
Vălul ceții îl ridică și-l zboară.
Se înroșesc flori de maci pe maluri de grabă
Se privesc ciutele în oglindă prin apă
Pentru tine lumini se împletesc
De dor undele apei vorbesc.
Mi-e însetat dorul în ape de râu pentru tine
Când prin lumini curge timpul de mâine
Dar în timp nu-i secunda trecută
Lângă tine nu-i viața pierdută.
2016-11-21
Doar lângă tine…
Stăm pe iarbă cu rouă divină
Setea la izvoare ne-o potolim
Când cerul aprinde-o lumină
Viața-i darul pe care-l iubim.
De Soare, Ceahlăul era agățat
Priveau copiii nemărginita zare
Când spre poale noi am plecat
Curgea cerul ploaia cea mare.
În ploaie cerul dădu-se un sfat
Sânge roșu prin vene ne curge
Pe drumul vieții atunci am aflat
Doar lângă tine iubirea învinge.
2016-11-20
O taină în șoapte de dor…
În norii albi, foc aprins ochii plânși vor să vadă,
Trece o doină în amurg, cântă în zări o baladă
Doruri legănate curg prin valuri reci înspumate
Amintind că toamna pleacă încet dar departe.
Pe aripi de vultur doruri trec peste munte
În culoare de dor iubirea sărută visul pe frunte
Ce alean are un dor mai puternic prin cântec
Care glas al iubirii e-n suflet descântec?
Rugăciunea prin cuvinte dă speranță prin zori
Care dor noaptea-n vis e-n petale roua pe flori
Ce plăcere e-n zori, care dor am să-l simt
Care dor e tăcere, care plâns e alint?
Prin ce noapte nebună, gândul Lunii iubește,
Din ce arderi iubirea doar de doruri vorbește?
Prin ce zări timpul zboară, în ce zbor e-o risipă
Care taină, în șoaptă de dor, se disipă?
2016-11-28
