Aurel Pantea

 
















Aurel Pantea (n. 10 martie 1952, Chetani, judetul Mures) este un poet si critic literar roman.

A urmat Facultatea de Filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj (1972-1976). In timpul studentiei a fost redactor la revista "Echinox". Dupa absolvire, a fost profesor la Borsa-Maramures si Alba Iulia (1976-1983), corector la ziarul "Unirea" din Alba Iulia (1980-1984). In prezent, este conferentiar universitar dr. la Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia. Din 1989 este redactor al revistei "Vatra" din Targu Mures. Din 1990 este redactor-sef al revistei "Discobolul" din Alba Iulia.

Poezii
Casa cu retori, Bucuresti, Editura Albatros, 1980.
Persoana de dupa-amiaza, Cluj, Editura Dacia, 1983.
La persoana a treia, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Negru pe negru, Tg. Mures, Editura Arhipelag, 1993.
Aceste venetii, aceste lagune, Bacau, Editura Axa, 1995.
O victorie covarsitoare, Pitesti, Editura Paralela 45, 1996.
Negru pe negru (alt poem), Cluj, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2005.

Cronici
Poeti ai transcendentei pline, Cluj, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2003 (editia a II-a, Cluj, Editura Limes, 2005).
Simpatii critice, Cluj, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2004.
Inapoi la lirism (o ancheta), Tg. Mures, Editura Ardealul, 2005.
Stefan Aug. Doinas (studiu monografic), Cluj, Editura Limes, 2007.
Sacrul in poezia romaneasca (volum colectiv), Cluj, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2007.

Premii si distinctii
Premiul de debut al Editurii Albatros, 1980
Premiul pentru poezie al revistei "Poesis", Satu Mare,1992
Premiul "Cartea anului" al Salonului National de Carte si Publicatie Culturala, Cluj, 1994
Premiul "Octav Sulutiu" al revistei "Familia", Oradea, 1998
Premiul de excelenta acordat de Uniunea Scriitorilor din Romania, Filiala Mures, Medias, 2002
Premiul pentru critica literara al revistei "Poesis", Satu Mare, 2004
Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Mures, Tg. Mures, 2004
Premiul pentru publicistica literara al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Mures, Tg. Mures, 2005, 20060
Premiul pentru poezie al revistei "Ateneu", Bacau, 2006

 

Poeme

   

***
se dedică dr. Marcela Rău

Azi, mi-am văzut inima, bătea de tare departe,
parcă nu era inima mea, alături, lîngă un aparat sofisticat,
doctoriţa cu ochi albaştri m-a lăsat să ascult o clipă
ritmurile ei,  am auzit mari şuvoaie şi un şuier,
se zbătea timpul în fluvii mari, chiar aşa ar fi,
a spus doctoriţa, dacă ne-am afla în mijlocul ei,
de s-ar întoarce fiecare în inima lui, ar vedea subteranele
de unde vine nimicitorul

***

Ea umblă prin baruri, se îmbată crunt şi înjură,
consumă timpul din ea, ea e prietena vremii de după amiază,
patruzeci a făcut şi nimicirile se uită lacome, înlăuntru
drumurile se înfundă, pute vremea în mine, mă, boaşe umflate,
suduie rău masculii lăieţi, încă îi dau tîrcoale, a întrecut măsura,
a întrecut toate măsurile, ştie că se lăţeşte partea întunecată,
ora, copila asta ambiguă, umblă cu brice în memoria mea,
în cele din urmă, o să fie numai timp în mine, o să fie urît şi veti auzi
cum se prăbuşeşte lăuntru peste lăuntru şi afară peste afară,
mă, lăieţilor, odata ea  a scris poezii

***
Pentru Andreea Brumaru

Ce trist e azi nimicitorul,
a întîlnit subiectivitatea scrum, nu te iubesc,
i-a strigat, nu te iubesc,
şi nu i-a răspuns nimeni, chiar nimeni,
absolut nimeni, era începutul
unei incomparabile iubiri
***

Ziua e pe sfîrşite , dar din sfîrşiturile ei,
nici unul , din cîţi au plecat,
nu se mai întoarce. Desigur, s-au rătăcit,
se spune, desigur s-au rătăcit,
dar unii spun că cei plecaţi au găsit calea

            
***
se dedică domnului Mihai Şora
                                              
Dragostea cade cu gura în ţărînă,
de peste tot adună peisaje epuizate ochiul necruţător,
şi totuşi nu lăsa nici o şansă morţii să se nască,

iubirile vin din pribegii îndelungi, poartă
urmele refuzurilor, mulţi adorm
lîngă crima savîrşită, şi totusi
nu lăsa nici o şansă morţii să se nască,

timpul viu îşi arată durerea mare,
din cei plecaţi se înalţă priviri ce au înţeles totul,
preţul plătit pentru a fi viu se transmite mai departe,
mai departe, şi totuşi
nu lăsa nici o şansă morţii să se nască,

injectează în noi veacul de morfină
placizi avatari, femeia şi bărbatul găsesc, în cele din urmă,
locul unde au început singurătăţile lor oxidante, din vieţile lor
ies  în serii vietăţi fugace, şi totuşi
nu lăsa nici o şansă morţii să se nască                           

***
Cine trăieşte acum, seamănă cu tine,
uriaşa mea lehamite, contemplativii plecînd,
au rămas să ne privească gropile, stai, nu pleca,
dragostea murind, face azi ultima mărturisire, că nu ea, că nu ea,
că, în nici un caz, nu ea...,
cine trăieşte acum, seamănă cu tine,uriaşa mea lehamite.
La o terasă, în plină amiază, lumina taie gîtul
domnişoarei de-alături, domnul de la masa vecină e foarte preocupat
să-şi taie venele, vine un suflu rece, semn că  oaspetele  de toţi aşteptat
e pe aproape, dar toţi sînt foarte preocupaţi, mi-amintesc
de prietenul meu mort nu de mult, simţea cînd e aproape oaspetele
şi înjura cumplit, mi-ar trebui un pumnal
pentru această normalitate.

Alba Iulia, 2011