miercuri, 26 noiembrie 2014

Vali Orţan






















Cocoşul de tablă

 

Să stai liniştit,
tu cu tine,
şi, aşa, dintr-odată
să te apuce un dor.
Un dor de ceva, nedefinit...
Să te simţi ca un cocoş
de tablă
care habar nu are că
e de tablă şi, mai ales,
habar nu are că e cocoş.
Să-ţi treacă prin faţa ochilor
fotograme, frânturi de lucruri
în care te-ai întamplat
şi sa-ţi fie dor.
Un dor, aşa, nedefinit,
de o casă cu un cocoş
de tablă care
habar nu are

că-i e dor.

Un comentariu:

  1. Talentul este o boală


    Talentul este o boală
    Mortală, pe-o coală,
    Zăbală pentru caii de rasă,
    Ei intră în bar și beau doar Cotnari.
    Băi, ce zici tu acolo, ce îndrugi?
    Nu știi că nu contează ce, mai mult contează
    Cum, ai înțeles, băi? Cuuuuuuum?
    Bună seara, mie îmi crește un copac
    Pe palma stângă, nu o mai pot ridica,
    Mai am și o cefalgie, ehei, mai tare ca o simfonie,
    Tensiunea e mare, zece mii de volți
    La brațul stâng, parol doneur, mă jur,
    Bună seara, Cezărică, ave sică și rică,
    Ce nu pricep eu este treaba cu criticii,
    Am ajuns să ne conducă UE și criticii moi ca melasa,
    Mari, greoi, delicați, înalți, scunzi, mijlocii,
    Cred că am fost și sunt un idiot,
    Asta să nu o spuneți mai departe, deși se vede,
    Mă pregătesc să rescriu Iliada,
    Aștept ziariștii și coada.
    BM

    RăspundețiȘtergere