Imperfecțiune
Respir
liniile din aer
sunt imperfecte
mi se întipăresc în ochi
în văzul pe care-l pipăi
imperfect, în liniile imperfecte
poemul acesta
este neterminat
în cuvintele lui imperfecte
stă tot sensul lui nespus.
totul este
imperfect
ca văzul meu albastru
pictez infinit cu
imperfecțiuni
în urechi îmi joacă sensul
nescris,
necontemplat de cineva.
mă tot întreb
cine a scris
acest poem imperfect.
Și iubirea
noastră este imperfectă
depărtări
nemărturisite ne înghesuie
simt mirosul
imperfect din te iubesc
pe o ramură de
copac
cu un cuvânt in
plisc stă corbul.
Departe cu fărâme
imperfecte mormântul
dulce amârui în
dinți ne stă pământul
dincolo de după
un dincolo
oglindă a
imperfecțiunii răsturnată
de lumină ies la iveală degete
ce frumoasă ești
imperfecțiune!
Cluj, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu